Despre prepelite

Medicina tradiţională chineză afirmă că trei produse au efecte farmaceutice deosebite: veninul de viperă, morcovul din Coreea şi ouăle de prepeliţă.

Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor dateaza din secolul al doisprezecelea si sunt consemnate in Japonia, tara unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa datorita cantecului lor. 

Pentru a le arata pretuirea , crescatorii japonezi au construit initial colivii din lemn de esenta pretioasa (santal, mahon) incrustate cu aur, argint, fildes si perle.

Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita iar acest fapt a condus la reorientarea japonezilor care au inceput sa creasca prepelitele pentru carne si oua si drept rezultat, in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara.

Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.

In zilele noastre este cunoscut faptul că în Japonia, Italia, SUA, Franţa 2-3 ouă de prepeliţă fac parte din raţia zilnică a copiilor.

Terapia naturista agreata tot mai mult de medicina si farmacologia moderna recomanda produsele naturale de origine vegetala si animala in scop profilactic, curativ si de conservare.

Ouale de prepelita si-au dovedit actiunea benefica in peste 30 afectiuni ale organismului.

Efectele pozitive sunt date de:

·         calitatea superioara a proteinei din ou; 

·         lipsa colesterolului (este singurul ou dietetic);

·         concentratia foarte mare de vitamine si minerale.

Valoarea nutritiva ridicata a oului de prepelita este data de continutul mare de proteine (11,6%), grasimi (14%), glucide (0,5%), minerale (0,9%).