Medicina
tradiţională chineză afirmă că trei produse au efecte farmaceutice deosebite:
veninul de viperă, morcovul din Coreea şi ouăle de prepeliţă.
Primele
consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor dateaza din
secolul al doisprezecelea si sunt consemnate in Japonia, tara unde aceste
pasari erau tinute ca pasari de casa datorita cantecului lor.
Pentru a le arata pretuirea , crescatorii japonezi au construit initial colivii din lemn de esenta pretioasa (santal, mahon) incrustate cu aur, argint, fildes si perle.
Se spune ca un
imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de
prepelita iar acest fapt a condus la reorientarea japonezilor care au inceput
sa creasca prepelitele pentru carne si oua si drept rezultat, in jurul anului
1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara.
Intre 1910 si
1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, aceasta perioada
a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor
s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de
Sud.
In zilele noastre
este cunoscut faptul că în Japonia, Italia, SUA, Franţa 2-3 ouă de prepeliţă
fac parte din raţia zilnică a copiilor.
Terapia naturista
agreata tot mai mult de medicina si farmacologia moderna recomanda produsele
naturale de origine vegetala si animala in scop profilactic, curativ si de
conservare.
Ouale de
prepelita si-au dovedit actiunea benefica in peste 30 afectiuni ale
organismului.
Efectele pozitive
sunt date de:
·
calitatea
superioara a proteinei din ou;
·
lipsa
colesterolului (este singurul ou dietetic);
·
concentratia
foarte mare de vitamine si minerale.
Valoarea
nutritiva ridicata a oului de prepelita este data de continutul mare de proteine
(11,6%), grasimi (14%), glucide (0,5%), minerale (0,9%).
